Dreptul de concesiune asupra unui loc de veci
CONCESIUNE – CONVENȚIE PRIN CARE O PERSOANĂ FIZICĂ DOBÂNDEȘTE DREPTUL DE FOLOSINŢĂ ASUPRA UNUIA SAU MAI MULTOR LOCURI DE ÎNGROPARE ÎN CIMITIRUL BISERICII, ÎN SCHIMBUL UNEI REDEVENŢE.
PROPRIETATE – STĂPÂNIRE DEPLINĂ ASUPRA UNUI BUN; BUN MATERIAL STĂPÂNIT, MAI ALES PĂMÂNT SAU IMOBIL, ÎN BAZA UNUI DREPT RECUNOSCUT.
Fiecare parohie si manastire are dreptul sa detina sau sa înfiinteze cel putin un cimitir pentru îngroparea credinciosilor decedati, care este proprietatea parohiei sau a manastirii. Cimitirele parohiale sunt bunuri sacre destinate exclusiv si direct cultului, sunt imprescriptibile si nu pot fi înstrainate, schimbate, grevate sau sechestrate. Locul de veci concesionat ramane proprietatea parohiei sau a manastirii, iar dreptul de concesiune nu poate fi vândut de titular, transmiterea acestuia putand fi facuta doar prin succesiune către soț sau rude până la gradul IV.
Concesiunea confera titularului concesiunii doar un drept de folosinta a terenului şi nu unul de proprietate.
Potrivit art.13 si 15 din Regulamentul pentru Organizarea si Functionarea Cimitirelor Parohiale si Manastiresti din cuprinsul Eparhiilor Bisercii Ortodoxe Române, vânzarea locurilor de veci aflate sub contract de concesiune este interzisă, însă dreptul de concesiune poate fi dobândit prin donaţie şi succesiune legală sau testamentară, orice convenţie contrară fiind nulă.
Renuntarea la dreptul de concesiune se poate face numai prin act scris, acesta fiind cerut de lege ad probationem. Taxele de concesionare deja achitate nu se restituie în cazul renunţării, din simplul motiv că renunţarea este considerată un act unilateral.
